Categorie: Roman realist obiectiv
Caracteristicile romanului realist:     -reprezinta realitatea in mod veridic, fara a idealiza personajele si circumstantele in care actioneaza. Omul este prezentat ca un produs al mediului din care face parte.
Realismul este o
Expresie a banalitatii cotidiene -
Champfleury. Liviu Rebreanu foloseste o estetica de tip naturalist.
     -
Ion renunta la orice cliseu din literatura si reprezinta veridic viata romanilor din Ardeal de la sfarsitul sec. XIX. Realitatea nu se limiteaza la o singura clasa sociala, oferind
fresca societatii transilvanene din acea perioada.
     -Actiunea se invarte in jurul personajului principal,
Ion, care incearca sa urce pe "scara societatii", insa esueaza, destinul sau fiind guvernat de cauzalitati previzibile
Viziune despre lume: Pentru Rebreanu, romanul este o
Creatie de oameni si de viata. Scriitorul recurge la un
realism al esentelor. Naratorul este omniscient si urmareste existenta umana angrenata in fluxul oarbei deveniri.
Raport realitate-fictiune: Sunt trei scene importante care au dat nastere romanului:
     -La hotarul satului Prislop, autorul a asistat la o scena in care un taran imbracat in haine de sarbatoare a sarutat pamantul
     -Rodovica, fata unuia dintre cei mai bogati tarani, a fost batuta crunt de tatal sau pentru ca s-a insurat cu "un prapadit de flacau, pleava satului"
     -A treia scena care a dus la nasterea romanului este o discutie cu un tanar taran, Ion Pop al Glanetasului, care isi marturisea dragostea sa pentru pamant, aproape "bolnavicioasa"
Transformandu-se in fictiune, aceste trei scene au servit drept schelet pentru un roman cu titlul
Zestrea, care a fost abandonat datorita lipsei unui personaj reprezentativ.
O parte din destinul familiei lui Rebreanu devine material de inspiratie pentru soarta familiei Herdelea, iar Titu Herdelea este considerat un alter-ego al autorului.
Tema: Reprezentarea problematicii pamantului, particularizata in confruntarea dintre doua pasiuni puternice: Iubirea pentru pamant si cea pentru o singura femeie. Dorintei lui Ion de a iesi dintr-un destin care considera ca ii este strain i se adauga fatalitatea iubirii pentru o femeie care nu ii poate apartine.
Perspectiva narativa: Ion propune o lume fictionala creata in concordanta cu realitatea. Naratorul se situeaza in afara lumii prezentate in opera sa, personajele desfasurandu-si actiunile din "resortul lor intern", fara niciun fel de simpatie sau antipatie din partea naratorului. Orice eveniment, chiar si cele tragice, precum sinuciderile sau moartea lui Ion, sunt prezentate cu indiferenta.
Perspectiva narativa semnifica chiar viziunea despre lume a autorului, o lume in care personajele nu sunt pedepsite sau rasplatite de o divinitate.
Structura: 13 capitole
Doua parti:
Glasul pamantului, Glasul Iubirii, ce reprezinta chiar vocile care il motiveaza pe Ion. In Glasul pamantului este urmarita dorinta lui Ion pentru pamant si avere. Renunta la dragostea pentru Florica (saraca) si o lasa insarcinata pe Ana a lui Vasile Baciu, pentru a ii obtine zestrea.
In Glasul Iubirii, lui Ion ii revine dragostea pentru Florica, maritata intre timp cu rivalul sau, George Bulbuc. Glasul iubirii il duce pe Ion intr-un final spre o moarte violenta.
Romanul are un corp de tip Sferoid, marcat de simetria din capitolele cu numele
Inceputul, Sfarsitul. Unele capitole au nume care concretizeaza esenta evenimentelor:
Nunta, Sarutarea.
Tehnica narativa: Prin tehnica planurilor paralele se prezinta in acelasi timp viata intelectualilor (Invatatorul Herdelea si Preotul Belciug) si cea a taranimii.
Incipit-final: Motivul drumului parcurs SPRE sat in incipit si INVERS in final ii da romanului un aspect de corp sferoid.
Spatiu si timp: Evenimentele se desfasoara in cronologia timpului real, insa dupa moartea lui Ion, personajul principal, timpul parca prinde viteza.
Spatiul in care se desfasoara actiunea este in imediata vecinatate a lumii din zona Bistritei.
Subiectul:Expozitiunea este ampla. In curtea vaduvei lui Maxim Oprea se aduna tot satul la hora duminicala. Ion danseaza cu Ana cea bogata, chiar daca Florica, fata frumoasa a gazdei il atrage.
Intriga: Aparitia lui Vasile Baciu, care il numeste pe Ion
hot, talhar, sarantoc si fleandra, ceea ce ii trezeste o sete de razbunare.
Actiunea: Se prezinta pe mai multe planuri narative evolutia personajelor. Nucleul actiunii: Ion, Ana, Vasile Baciu, Florica, George. Desfasurarea actiunii incepe in momentul bataii dintre Ion si George. Bataia este in aparenta pornita de la plata lautarilor, insa defapt se mascheaza un alt conflict: intaietatea la mana Anei. Ion il loveste pe George cu parul si bataia se incheie. Ion renunta temporar la pasiunea pentru Florica, si se axeaza pe dobandirea averii lui Vasile Baciu. Ion o seduce pe Ana, pe care o lasa insarcinata si cu care se casatoreste. Ana este batuta si alungata de acasa, in cele din urma sinucigandu-se. Sinuciderea Anei si pierderea copilului nu il afecteaza pe Ion deloc, Ana fiind doar un instrument, iar Ion intorcandu-se la pasiunea pentru Florica, chiar daca acum era sotia lui George.
Deznodamantul: Finalul este previzibil. Ion este prins de George noaptea la Florica, si este ucis cu sapa. Acest conflict este simetric cu cel din incipit, unde "castiga" Ion. George este arestat, iar Florica isi continua viata in singuratate. Singura persoana care are de castigat este preotul Belciug, pentru ca pamantul lui Ion intra in posesia bisericii, si astfel se construieste turla.
Intr-un plan secundar al romanului se prezinta viata Herdelenilor - dificultatile intampinate de invatator si evolutia lui Titu ca poet si jurnalist.
Scene importante: Hora prezinta timpul, spatiul si personajele universului din roman. Personajele sunt ierarhizate si categoriile sociale sunt delimitate. Primarul si chiaburii nu interactioneaza cu taranii mjjlocasi asezati pe prispa. Sarantocii precum Alexandru Glanetasu dau tarcoale acestei lumi dar nu se apropie. Preotul si familia Herdelea doar onoreaza cu prezenta, dar nu participa la petrecere. In aceasca scena se observa cele doua personaje antagonice: Ion si George Bulbuc. Bataia de la carciuma dintre cei doi este castigata de Ion, scena bataii find simetrica cu sfarsitul, cand Ion este rapus de rivalul sau.
Zvarcolirea: In capitolul II se evidentiaza atitudinea lui Ion fata de pamant, catre care simte o "chemare". El "aude" vocile pamantului personificat, si percepe "mesajele" care vin din adancuri.
Sarutarea pamantului este o scena care evidentiaza momentul in care Ion se simte ca un urias la picioarele caruia se zbate un balaur. Odata ce afla ca Florica se marita cu George, sentimentul de glorie ii dispare, simtindu-se ca si cum cineva i-a luat "cea mai buna delnita de pamant". Aflam astfel ca glasul pamantului si glasul iubirii nu mai sunt acum doua voci separate, si canta impreuna intr-o "armonie" fatala.
Personajele: Intelectualitatea - Zaharia Herdelea, una dintre figurile emblematice pentru planul epic secundar al romanului. Presat de grija copiilor (9, din care au trait doar 3), Herdelea accepta compromisul si se muta la Pripas, unde o duce greu la inceput, neavand locuinta asigurata de comuna. Invatatorul cheltuieste din proprii bani pentru a repara o casa taraneasca in care sa stea, dar dupa un an, taranul rupe contractul de inchiriere si se muta in casa aranjata de invatator. Patania se repeta si Herdelea accepta oferta lui Belciug, cu care era bun prieten. Cu timpul, relatiile dintre cei doi se deterioreaza si Herdelea simte orice tensiune ca o amenintare de a-si pierde agoniseala.
Dascalul se implica involuntar in lupte politice. In scena alegerilor (lupta dintre Victor Grofsoru si candidatul maghiar), in urma depunerii votului sau, Herdelea este fortat sa se pensioneze.
Zaharia este lipsit de demnitate si se plange oricui. In final ajunge la Victor Grofsoru, a carui infrangere este cauzata chiar de voturile intoarse de Herdelea. Victor il iarta in final.
Relatia Ion - Titu HerdeleaIon si Titu reprezinta doua dintre tipurile umane principale din roman. Destinele lor sunt strans legate si evidentiate intr-o retea de simetrii si opozitii de-a lungul operei.
Ion este tipul generic al taranului.
Titu este tipul taranului aspirant la statutul de intelectual. El este lipsit de forta de a-si pune in practica idealul.
Cei doi au varste apropiate, au copilart impreuna. Ion il respecta datorita statutului sau de fiu al invatatorului. Ii cere sfaturi des, insa consecintle urmarii acestor sfaturi sunt devastatoare.
Cand Ion se plange ca Vasile Baciu nu i-o da pe Ana de sotie, el spune ca trebuie sa-l sileasca, ceea ce ii da lui Ion ideea de a o lasa insarcinata.
Ion a fost dat la scoala la insistentele invatatorului. Initial a fost un elev silitor, cuminte, a fost scutit chiar de taxa de inscriere, insa dupa doua luni a refuzat sa mai mearga la scoala pe motiv ca ii placea mai mult munca de pe camp. A continuat totusi sa citeasca gazete si carti imprumutate de la invatator.
Titu, un elev eminent, in clasa a III-a la liceu se simtea persecutat. S-a mutat apoi la liceul unguresc din Bistrita, apoi la liceul sasesc, dupa care a terminat ultimele doua clase liceale acasa, din cauza taxelor prea mari. Nu isi da bacalaureatul, deci nu poate deveni preot, notar sau macar profesor, cum si-a dorit tatal sau.
In prezent, in timp ce Ion se chinuia sa scape de statutul de sarantoc, Titu se angajeaza ca ajutor la notarul din Salva, publica o poezie de trei strofe, si declarandu-se poet, castiga admiratia domnisoarelor din tinut. In timp ce Ion se zbate intre pasiunea pentru Florica si patima pentru averea Anei, Titu traieste o iubire pentru Lucretia Dragu si o aventura cu Roza Lang.
Comparatie:Ion este un flacau al carui calitati l-ar fi pus pe o pozitie exceptionala in sat, insa este marginalizat datorita faptului ca nu are pamant, criteriu fundamental in acea lume.
Titu, desi porneste de pe o pozitie privilegiata, este un mediocru.
Tipologia celor doua personaje este evidentiata de aumite scene. Pentru Ion, o scena reprezentativa este cea a sarutarii pamantului.
Evolutia lui Titu este sintetizata in penultimul capitol, in scrisoarea de la Bucuresti catre parinti. Este un om acum maturizat de dorul de casa, care se simte instrainat de Ardeal.
Modalitati de caracterizareIon este caracterizat prin faptele sale de pe tot parcursul romanului, prin tehnica basoreliefului. Chiar daca el este exponentul unei clase sociale, el evolueaza spre atipic, individualizandu-se. O caracteristica importanta a sa este forta cu care incearca constant sa-si "invinga" destinul. Cele doua femei care ii modeleaza destinul sunt concepute in antiteza:
Ana, urata dar bogata si
Florica, frumoasa dar saraca.
Naratorul realizeaza descrierea personajelor direct, obiectiv si neimplicat.