Navigare


Marin Preda - Morometii

Introducere

     Opera lui Marin Preda, unitara sub raportul temelor si al viziunii, constituie o noua varsta a romanului romanesc. Ca formula estetica, proza lui Marin Preda se incadreaza realismul postbelic si ilustreaza, cu o mare putere de sugestie, sfarsitul romanului doric si nasterea unei obiectivitati moderne.

     Scriitorul debuteaza in 1948 cu un volum de nuvele inspirate din universul rural, Intalnirea din pamanturi, prin care anticipeaza romanele ulterioare. Nuvelele pregatesc cititorul pentru motive, intamplari si personaje din romanul Morometii, care apare in doua volume, primul in 1955, cel de-al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967.

     Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume ale romanului Morometii difera, romanul este unitar, deoarece reconstituie imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza, inainte si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Sunt inregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol, si se impune o noua tipologie a personajelor. In acelasi timp, romanul dezvolta, prin tema familiei, o viziune noua despre lume, despre realitatile contemporane, intr-un stil epic de mare densitate, facand apel si la observatia psihologica.

Cuprins

     Romanul ilustreaza sfarsitul romanului doric renuntarea partial la omniscient (N. Manolescu), intrucat perspectiva naratorului obiectiv, care povesteste intamplarile la persoana a III-a se completeaza prin aceea a reflectorilor, ca si prin aceea a informatorilor. De asemanea, se observa o contaminare, dupa cum spune Nicolae Manolescu, a naratorului de personajele sale, lucru care poate fi explicat prin decantarile biografice. Efectul este limitarea oniscientei. Focalizarea este interna, centrata mai ales pe Ilie Moromete, care devine reflectorul principal.

     Pentru Marin Preda, literatura si, mai ales, romanul reprezinta reflectarea unor sentimente ale scriitorului in numite moment ale existentei sale. Viziunea despre lume se contureaza in roman prin temetica abordata, prin conflict, prin particularitatile de compozitie, prin evenimentele prezentate si, mai ales, prin perspective personajului Ilie Moromete asupra vietii si a intamplarilor.

     Romanul prezinta destramarea-simbolica pentru gospodaria romaneasca traditionala a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti. Aceasta tema se impleteste ce altele, care nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

     Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca romanul unei familii este si un roman al deruralizarii satului(N. Manolescu).

     O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator(timpul nu mai are rabdare), relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.

     Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a curgerii timpului naratiunii.

     Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea razboi Mondial. Prima parte ilustreaza viata rurala :cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora, fuga Polinei cu Birica. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti si pana la serbarea scolara cu ocazia careia Nicule ia premiul intai. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Cele trei parti confera echilibru compozitional. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu:masa, prispa, secerisul.

     Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului. La inceput, timpul pare ingaduitor cu oamenii: In Campia Dunarii, cu cativa ani ianitea celui de-al Doilea Razboi Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari. Verbul se pare sugereaza ca aceasta imagine a timpului rabdator este doar o iluzie a lui Ilie Moromete care va fi contrazisa de toate intamplarile care se petrec pe parcursul primului volum, mai ales ca in familia taranului mocnesc numeroase conflicte, pe care el incearca sa le domine prin autoritate, ironie, detaseare si , uneori , chiar prin atitudine agresiva.

     Motivul timpului viclean anunta o criza ce urma sa apara, declansata fiind de istorie care adduce modificari esntiale ale tiparului existential traditional.

     Finalul primului volum este construit simetric fata de incipit. Astfel timpul devine necrutator si intoleranr, mai ales ca evenimantele istorice care vor urma vor supune satul unor trnsformari ireversibile: Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial. Timpul nu mai avea rabdare.

     Motivul timpului rabdator si al timpului nerabdator confera sfericitate primului volum al romanuilui, care cuprinde o epoca incheiata dein viata satului traditional romanesc.

     Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Nila, Paraschiv si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu sties a transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul lor Tudor Balosu, care se adapteaza mai usor noilor relatii capitaliste.

     Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii. Din aceasta cauza, femeia simte cum i se strecoara in inima nepasarea si sila de barbat si copii, gasindu-si initial refugiul in biserica, dar in al doilea volum Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla de vizita lui la Bucuresti.

     Al treilea conflict este cel dintre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In felul acesta, ea s-ar fi stabilit in casa lui Moromete , ca sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru anu raman e singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatoreste si ca isi construieste o casa departe de gospodaria ei, ii aprinse ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari. Guica are o influentra negative asupra nepotilor si va contribui la grabirea prabusirii familiei.

     Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuia sa plateasca taxele il ironizeaza: alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem sau sustine ca invatatura nu ii aduce niciun beneficiu. Pentru a-si realiza dorinata de a studia, baiatul se desprinde treptat de familie.

     Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare profunzime, care sustin temele cartii.

     O secventa semnificativa pentru ilustrarea relatiilor dintre personaje este aceeea a serbarii scolare la care Niculae ia premiul intai. Desi isi iubeste copiii si le vrea binele, Moromete isi cenzureaza orice manifestare de afectiune fata de ei. Neinteresat cu adevarat de preocuparile si situatia fiului mai mic, el nu stie ca baiatul e bolnav si se astepta ca Niculae, care era trimis zilnic cu oile, sa ramana repetent. Spre surprinderea lui, copilul ia premiul inatai. Stinghereala lui Niculae, cand primeste premiul pe scena, criza de friguri care il cuprinde in timp ce incerca sa recite o poezie, toate acestea ii produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt schitate cu multa stangacie.

     Scena cinei este o schita a psihologiei Moromeilor. Descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existent familiei traditionale, cindusa de un tata autoritar, dar semnele din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei: Moromete statea parca deasupra tuturor.

     Personajul Ilie Moromete repreznta un tip de taran aparte in literatura romana : un spirit refexiv, contemplativ, intelligent, ironic. Framantarile sale despre soarta taranilor depanzand de rodele pamanatului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui reflexive.

     Personajul exponential al caraui destin ilustreaza moartea unei lumi cel din urma taran reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si fata de familie. Criza satului arhaic se reflecta in cunostinta acestui personaj confruntat tragic cu legile implacabile ale istorie, cu timpul nerabdator

     Drama paternitatii se grefeaza pe contextual social istoric care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o inlocueste pe cea traditionala , pamantul , si in acelasi timp impune un nou mod de viata , agresiunea istoriei spulbera iluziile personajului: unitatea famliei , libertatea morala a individului. Risipirea familiei duce la prabusirea morala a tatalui.

     Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete, evidenta in majoritatea scenelor din roman. Scena dintre Tudor Balosu si Moromete este semnificativa pentru firea sucita a eroului. La intrebarea lui Balosu daca s-a hotarat sa-i vanda salcamul, Moromete se gandeste ca e posibil sa i-l vanda, dar se poate sa nu-1 vanda, insa raspunde cu voce tare: Sa tii minte ca la noapte o sa ploua. Daca da ploaia asta, o sa fac o gramada de grau, subintelegand ca s-ar putea sa scape si altfelde datorii, decat taind salcamul, Starneste deseori reactii uluitoare celor din jur, din cauza logicii sale sucite, cum ii spune Catrina.

     Ironia ascutita, inteligenta iesita din comun si felul sau de a face haz de necaz contureaza un personaj aparte intre taranii literaturii romane, stand mai aproape de realitate decat de fictiune.

     Pana la ultima clipa Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara . Este ilustrativ , in acest sens , monologul imaginar adresat unui oarecare taran din sat reprezentant al noii ideologii socialiste, in timp ce pe ploaie, Moromete sapa un sant in jurul sirei de paie din gradina , iar in alta parte a satului se pun la cale schimbari hotaratoare pentru destinul taranimii. Monologul este semnificativ in ansamblul romanului pentru ca scoate in evidenta consecintele nefaste ale diparitiei clasei taranesti , in contextul transformariilor scoailiste ale agricultuirii . Atitudinea personajului este critica fata de noua societate, care se intemeiaza utopic, pe anularea unei clase sociale , taranimea , adica pe distrugerea unei civilizatii si a unui cod stravechi de comportament si intelepciune.

Incheiere

     Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta in criza valorilor morale,in criza unei familii, in criza comunicarii. Este un roman realist, pentru ca dezvolta problema relatiei omului cu istoria si un roman modern in compozitie, in realizarea personajului principal si in stil.