Publicata in anul 1924 in
Revista romana si inclusa apoi in volumul
Joc secund (1930), balada
Riga Crypto si lopona Enigel si-a gasit locul in spectaculosul ciclu poetic
Uvedenrode, numele inedit al unei rape imaginare, unde transformari greu de inchipuit devin, totusi, posibile.
     Opera poetica a lui Ion Barbu apare in
perioada interbelica, atunci cand in literatura romana se confunda doua directii putenic: traditionalismul si modernismul. Scriitorul este considerat, in contextul literaturii romane, un poet fara precursori si fara urmasi, statut dobandit in urma realizarii unei sinteze inedite intre poezie si geometrie, acesta considerand ca amandoua propun modele posibile si probabile ale lumii.
    
Ermetismul, curentul literar in care se incadreaza poezia lui Ion Barbu, solicita dimensiunea rationala a conditiei umane, inhiband-o pe cea sentimentala.
     Balada
Riga Crypto si lapona Enigel este o
poezie modernista, in primul rand, pentru ca este rezultatul unei sinteze inedite intre doua domenii considerate in mod traditional disjuncte. In al doilea rand, poezia este modernista prin incalcarea conventiiilor constirutive ale genurilor si ale speciilor literare:
balada preia o formula specifica epicului in proza, aceea de
povestire in cadru, dar pastreaza intacte resursele filonului liric.
    
Titlul baladei indica, in primul rand, o directie de lectura a textului ca o poezie de dragoste, punand in evidenta tema imposibile, interzise. Precizarea statutului social, care preceda numele personajelor, punee in lumina o serie de incompatibilitati. Exponentul lumii vegetale are statut regal, craiesc, in timp ce personajul uman este definit prin provenienta din regiunile extrem-nordice ale Europei, din tinuturile inghetate ale Laponiei, ca si prin part
    
Tema baladei este data de opoitia ireductibila dintre
materie si
spirit. Crypto, materia fragila, este hipnotic atras de ideea insotirii cu regnul superior. Fiinta umana, traitoare in orizontul spiritului, nu poate accepta insotirea cu materia si refuza blestemul negarii cunoasterii.
     O particularitate a
incipitului este formula de adreasare folosita de nuntasul care incearca, intr-un registru protocolar si persuasiv, sa convinaga trubadurul sa rosteasca tainicul
cantec larg. Cantaretul este un initiat, posesor al unor taine si legi dincolo de fire, pe care le transmite respectand constrangerile specifice ritului initiatic: atmosfera secreta si spatiul izolat. Istorisirea propriu-zisa este compusa dintr-o serie de
secvente epice, baldesti. Portretul lui Crypto, exponentul lumii vegetale, prezinta protagonistul in mediul sau
in pat de rau si-n huma unsa, sugestiv pentru materia fragila, dar lipsita de spiritualitate. Riga are o proasta relatie cu lumea lui, mai ales din cauza refuzului de a inflori, semn al incercarii de a se sustrage timpului si, implicit, conditiei sale. Secventa urmatoare aduce in scenariul epic personajul feminin, mica lapona Enigel, pentru a evidentia natura profund spirituala a personajului uman. Ampla secventa dilogata cuprinde dezvoltarea temei. In rapa Uvedenrode, spatiu al virtualitatilor, se produce spectaculoasa intalnire onirica. Ofertele pe care riga cel span i le face fetei au caracter simboli, evidentiind diferenta dintre cele doua lumi (vegetala si materiala), dar mai ales intre cele doua categorii,
materia si
spiritul.
     Tensiunea lirica, specifica oricarui text poetic, este generata de "gestionarea" relatiilor de opozitie si de simetrie. O evidenta
relatie de opozitie se remarca inca din titlu si se distibuie pe trei directii:
nonuma-uman,
masculin-feminin,
regal-comun. Lumea vegetala intalneste lumea umana, in doua ipostaze individualizate sexual si cu statut social diferit, chiar opus.
     Textul se deschide si se inchide cu evocarea a
doua nunti: cea umana si cea din lumea plantelor otravitoare. Ele intercaleaza istoria unei nunti ratate, imposibile, intre Crypto si Enigel.
Simetria are menirea de a dezvalui o lege cosmica: nuntirea se poate realiza numai intre cei care au acelasi statut ontologic.
     O componenta importanta a imaginarului poetic este
visul, plan mediator intre lumi altfel necomunicante. Imaginarul poetic barbian se particularizeaza prin figura cercului in diverse ipostazieri: roata si inelul.
Roata alba care se mareste la Soare este metafora cunoasterii inscrisa in spiritul si in destinul uman. Inelul este imaginea sub care percepe Crypto Soarele. Fragilul, translucidul Crypto devine un simbol definitoriu pentru imaginarul poetic barbian: existenta hermafrodita, faptura inferioara ca reprezentant al regnului vegetal in raport cu omul, dar superioara in absolut, fiindca e Riga, are atributele eternitatii si ale tineretii permanente, materie naravasa, razvratita impotriva conditiei sale, ipostaza a increatului iesit din nedeterminare, prin contact cu spiritul.
     In ceea ce priveste
elementele de prozodie, alcatuirea strofica pare destul de riguroasa initial, intr-o succesiune de grupaje de 4 versuri, dar nu este respectata pana la final, caci meandrepe povestii cer mereu alte structuri, adaptate mesajului. Masura versurilor predominant de 8-9 silabe, nu are constanta continua, ci urmareste ritmurile mai lente sau mai accelerate ale dialogului protagonistilor.
     Balada
Riga Crypto si lapona Enigel este, cu siguranta, unul dintre cele mai frumoase si mai generoase texte pe care le-a ivit modernismul romanesc. Imaginatia creatoare a poetului ridica particularul si fragmentarul la universal.
Poetul barbian stie ca in fiecare lucru al lumii este ascunsa o "harfa" (Ion Pop), ca in univers exista un
frumos obiectiv, presupunand o ordine secreta, muzicala a lumii, care asteapta
cantecul potrivit sa o destainuie.